7 iunie 2011

Guest Post:Scrisoare de adio de Gherlea Florin Dan


                    Scrisoare de adio

                                                                     de Gherlea Florin Dan

Dacă vreodată în viaţa asta ai stat să te gândeşti măcar o clipa la ziua de mâine ai înţelege că nimic nu-i sigur, nimic din ceea ce faci zi nu se aseamănă cu ceea ce vei face mâine şi nimic din ce ai făcut ieri nu se aseamănă cu ce ai făcut azi. Dar dacă cauţi răspuns la ce cauţi aici atunci strigă-L pe Dumnezeu vorbește cu el, dar ai grijă ca momentul vorbirii să nu fie prea târziu, astfel că de azi înainte încearcă să iubeşti pe cei ce nu te iubesc, încearcă să ierți pe cei ce nu te iartă căci ziua de mâine nu şti a cui e.

Poate că de multe ori ne dăm seama de unele lucruri mult prea târziu, am vrea să spunem dar nu mai avem cui, am vrea să privim dar nu mai avem pe cine aşa că spunele tuturor, spunele tuturor cât de mult îi iubeşti, cât de importanţi sunt ei pentru tine nu amâna momentul că poate va fi prea târziu şi ai să-ţi simţi sufletul cu reproş.

Dacă azi ar fi ultima zi când ţi-aş spune aceste cuvinte mi-ar plânge sufletul de dor, aşa că dacă nu v-am spus cât de mult vă iubesc să ştiţi acum vă iubesc pe toţi cei care maţi iubit şi cei care nu m-aţi iubit  pentru mine toţi sunteţi egali, toţi sunteţi la fel, toţi m-aţi ajutat într-un mod sau   altu , iar dacă v-am supărat sau dacă v-am greşit iertaţi-mă lăsaţi-mi sufletul curat şi vă voi veghea veşnic.
Dacă crezi că aş putea face ceva pentru tine cere-mi spune-mi nu aştepta până când totul va fi mult prea târziu.

Ziua de mâine îmi poate fi chiar azi, chiar mâine sau chiar peste un veac când poate am să rămân singur, însă indiferent de ce se va întâmpla aceste gânduri vi le las vouă să vă regăsiţi valoarea să vă ridic moralul, să vă fac să mergeţi mai departe, iar în cazul în care am să rămân singur am să mă mângâi cu aceste cuvinte duioase. Vi-aş mai spune multe cuvinte însă poate e prea târziu  poate că deja nu mai sunt dar mai lăsaţi-mi măcar o clipă să vă vad pentru ultima oară, să vă vad ochii, să vă văd chipul. Tot ce simt acum e doar părul ce se ridică de pe mână de la aceste cuvinte şi ştiţi sigur că mi-ar place sa mai stau, mi-ar place să mă mai bucur de ceea ce am pentru că simt că mai am multe de făcut.

Acum mi-e somn dar mi-e teamă să închid ochi , mi-e teamă că poate îi închid pentru totdeauna, şi chiar dacă nu-i închid pentru totdeauna n-aş vrea să-i închid doar din singurul motiv să nu pierd lumina, că vai de omul ce nu vede lumina soarelui.
De-aş putea să cuprind întreg oceanul l-aş cuprinde m-aş lăsa purtat de fiecare val dor să ştiu că sunt şi sunteţi veşnici.
M-aş repeta de o mie de ori să fiu sigur că m-aţi auzit, să fiu sigur că m-aţi înţeles, dar însă mă repet vă iubesc pe toţi şi cei care aţi plecat şi cei care aţi rămas.
Mă bucur că mai am prilejul să vă las aceste cuvinte pentru că-n aşa zisa ziua de mâine le voi povesti celor plecaţi când acel fior pe care-l simt acum va dispărea, când nu voi mai însemna nimic pentru lumea de aici şi voi rămâne doar cu sufletul, vă iubesc şi nu uitaţi să faceţi şi voi la fel.
 Nu aştepta ziua de mânie pentru a te bucura, bucură-te de cea care o ai, bucură-te că trăieşti, bucură-te că vezi să citeşti această scrisoare bucură-te că trăiești până-n ultima clipă pentru ca nu şti cui ii dată „ZIUA DE MÂINE” . 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu